Andrei și Elena își trăiau poveștile de viață în colțuri de lume diferite. El, tată a doi copii, trecut printr-o căsnicie de 10 ani și o pierdere imensă, cauzată de decesul soției. Ea, absolventă a unui internat, la rândul ei mamă, constrânsă să ducă greul unei conviețuiri marcate de violență, alcool, sărăcie și deznădejde. Modești din fire, niciunul dintre cei doi nu și-au afișat vreodată public situația de dificultate în care se aflau. Munceau cu ziua prin sate, pentru a-și putea hrăni copiii și pentru a le asigura, cu decență, cele necesare. După diverse tentative eșuate de a-și reface viețile, soarta a vrut ca cei doi să se oprească în satul Chetriș. Aici s-au cunoscut și aici au înțeles că dincolo de necesitatea unui serviciu, de care aveau nevoie ambii pentru a-și crește copiii, îi unea visul de a avea o familie fericită.

„Am descoperit familiile date în timpul monitorizărilor privind oferirea ajutorului social. Elena și Andrei nu se cunoșteau pe atunci. De aceea, pentru fiecare caz în parte, am purtat discuții separate în cadrul DASPF, la ședințele de lucru, la care participau și membrii echipei multidisciplinare.” – povestește Olesea Pantea, asistent social comunitar în satul Chetriș.  

Astfel, a fost luată decizia de a referi cele două cazuri la nivel de raion, pentru ca familiile să poată beneficia de Serviciul sprijin familial. 

„... A fost un prim pas către un viitor mai bun pentru Andrei, Elena și copiii lor, iar veștile bune abia începeau (...) cei doi s-au cunoscut și au decis să rămână alături unul de celălalt, să-și crească împreună copiii.” – continuă asistentul social.

Un ban nu strică, dar nu totul constă în bani

Între timp, echipa multidisciplinară a sesizat și Comisia Copilului Aflat în Dificultate. În urma unei evaluări mai aprofundate a cazului, Comisia a alocat 3000 de lei pentru ca părinții să le poată procura copiilor alimente, hăinuțe și alte lucruri de strictă necesitate, care lipseau din casa familiei proaspăt formate.

Noua familie a fost susținută foarte mult și de Primărie, care, pentru început, a venit cu un suport bănesc, în sumă de 500 de lei, produse alimentare, medicamente la necesitate și le-a făcut rost de câteva păsări, pentru a-i ajuta pe părinți să-și înfiripeze o gospodărie modestă.

„Desigur, ajutoare au mai urmat, dar ceea ce ne-a impresionat cel mai mult, a fost deschiderea și promptitudinea comunității la apelul nostru de a ajuta această familie. Receptivitatea de care a dat dovadă întreaga comunitate a fost impresionantă. Fiecare a dorit să contribuie cu câte puțin și aceasta a însemnat mult pentru familie.

De altfel, contribuţia comunității este foarte importantă în astfel de situații. Pornim de la ideea că la sat oamenii se cunosc între ei și știu ce fel de ajutor poate oferi fiecare atunci când vecinul, prietenii sau rudele trec prin momente dificile. Bunăoară, în cazul acestei familii, vecinii au venit cu tot felul de ajutoare – de la alimente, la haine... până și nași de cununie s-au găsit printre vecini! Iată așa s-a născut o nouă familie în sat!” – spune primarul, Zinaida Diaconu.

Asistentul social ştie cel mai bine cine, unde şi cât

O comunitate receptivă la problemele familiilor, indiferent dacă aceasta face parte din grupul de risc sau doar se află temporar într-o situație de criză, va aduce întotdeauna rezultate bune.

Bineînțeles, multe resurse din comunitate sunt „activate” de către asistentul social comunitar, care face legătura între acestea și beneficiarul propriu-zis. Asistentul social știe cel mai bine cum să sensibilizeze și să informeze corect localnicii cu privire la felul în care poate și trebuie să fie gestionată o anumită situație, sau unde să orienteze persoanele care au nevoie de ajutor.

În acest sens, familia a primit și suport medical, fiind asistată, la necesitate. Totodată, a fost mobilizată și școala: profesorii de la Gimnaziul din sat au oferit copiilor suportul didactic necesar, ajutându-i astfel, să recupereze materia de studii și să se integreze cu succes în colectivul școlar.

”Acest lucru a contribuit simțitor la dezvoltarea intelectuală a copiilor și a „împiedicat” instituționalizarea lor în internate. Ei au rămas acasă, alături de părinții lor. Chiar dacă vorbim despre o familie în care cresc copii din căsnicii diferite, observăm că toți copiii au dezvoltat atașamente puternice atât față de mamă, cât și față de tată. Acum Andrei și Elena sunt considerați părinți de toți cei trei copii.” – relatează Mamai Alesea, pedagog în cadrul Gimnaziului din s. Chetriș.

La rândul său, polițistul de sector a efectuat câteva vizite la domiciliul familiei, a discutat cu părinții și cu vecinii acestora, pentru a se asigura că situația este sub control și pentru a-i face să înțeleagă că pot miza pe suport în orice situație, chiar și atunci când au nevoie de sfaturi. 

Alte familii, alte situații, aceeași abordare: „Acțiuni corecte – Împreună – pentru fiecare copil”

În spatele cazurilor de succes, de multe ori stau multe urcușuri și multe coborâșuri. Pentru a ajuta o familie să depășească o situație de criză, depunem eforturi foarte mari. Cu toate acestea, deseori, după câțiva pași înainte, urmează alți pași înapoi, care trag după ei o bună parte din munca depusă până atunci, nemaivorbind de resursele investite (resurse economice, umane, afective). Foarte mult depinde și de implicarea familiei în depășirea sau rezolvarea propriilor probleme. De aceea, este important ca familiile să fie monitorizate continuu, chiar și după ce li se oferă ajutor, oricât de mic ar fi acesta. Și aici ar trebui să rămână în regim de alertă nu doar asistentul social, care este persoana care s-a ocupat direct de caz, dar și alți profesioniști-resurse din comunitate: de la primari la pedagogi, educatori, preoți, polițiști, înșiși localnicii din comunitate pot fi foarte eficienți, dacă au anumite îngrijorări față de familia respectivă și le comunică în timp util asistentului social comunitar.

Uneori, chiar nu ştiii de unde să porneşti şi cum să procedezi

Un caz despre care merită să povestim, în acest context, este o familie cu 3 copii din aceiași localitate. Lipsurile materiale și carențele educaționale au fost doar câteva dintre cauzele care duceau familia la un declin sigur, dacă nu se intervenea la timp. Tatăl consuma alcool, era agresiv, iar episoadele de violență în familie păreau ca nu mai sfârşesc. Copiii au început și ei să ducă un mod de viață dezorganizat. Lipseau de la școală, erau implicați în diferite furturi. Au avut și probleme cu justiția...

La început ne-a fost cel mai greu să lucrăm cu ei. Nu știam ce să facem și cum să intervenim pentru a găsi soluțiile potrivite. Nu este atât de ușor să convingi pe cineva că a luat o cale greșită, că alcoolul consumat în exces are consecințe grave asupra sănătății și că persoanele dependente de alcool pot fi periculoase nu doar pentru ele înseși, dar și pentru cei care le înconjoară.

La fel de mult a trebuit să lucrăm cu copiii, care deja știau „gustul libertății”, să-i reintegrăm în școală, să le oferim modele pozitive și să-i facem să urmeze acele modele.

Numai că picătura sparge piatra nu prin forţă, ci prin desele-i căderi

Cei opt indicatori de bunăstare ne-au ajutat să scoatem problema în evidență. Odată identificată, problema a fost inclusă în planul individual de acțiuni, apoi am mers pe pași concreți pentru a o rezolva, împreună cu beneficiarii noștri și cu profesioniștii de referință. Mai mult de jumătate de an, la acest caz s-a lucrat intens, cu intervenții specializate și monitorizări constante. În tot acest timp am avut o colaborare foarte bună cu polițistul de sector, care s-a implicat în acțiunile de responsabilizare a familiei, a făcut vizite la domiciliu și a discutat atât cu părinții, cât și cu copiii.

De asemenea, familia a beneficiat de ajutor, în funcție de necesități, iar pentru reintegrarea copiilor în școală, a fost necesară intervenția pedagogilor și, bineînțeles, o atitudine pozitivă din partea colegilor.

Datorită colaborării membrilor din echipa multidisciplinară, acum situația în această familie este tot mai bună: copiii frecventează școala cu regularitate, sunt mai responsabili, mai disciplinați și manifestă o atitudine mai bună față de studii, își ajută părinții la treburile casnice.

La rândul lor, părinții dau dovadă de abilități de îngrijire a copiilor: știu care sunt necesitățile lor și au grijă să le ofere cele necesare pentru o creștere armonioasă. Tatăl nu se mai afișează în stare de ebrietate prin locurile publice, chiar din monitorizările făcute la domiciliul familiei, se constată o atmosferă constructivă, binevoitoare și calmă. Copiii și mama acestora confirmă că tatăl nu mai consumă alcool în mod abuziv și că în familie au dispărut certurile și agresiunea.

Ne bucurăm pentru această familie. Rezultatele lor sunt și roadele muncii noastre, ale echipei întregi!

Mulţumiri, pentru că se merită

Considerăm că anume o astfel de colaborare intersectorială acoperă toate domeniile de bunăstare a copilului și contribuie la consolidarea familiei, fiind aplicați factorii protectori. Abordările în cauză stau la baza Modelului Național de Practici. Datorită acestei abordări integrate, foarte utile, putem înțelege din start la ce capitol trebuie să lucrăm mai mult și ce specialist ar putea interveni, pentru a oferi suport specializat.

Asistentul social adresează mulțumiri, pe această cale, gimnaziului din sat, colaboratorilor de la punctul medical, primăriei, membrilor echipei multidisciplinare și mai ales localnicilor care s-au implicat cu tot ce a fost necesar pentru a asigura bunăstarea acestei familii.

Relatat de Olesea Pantea, Asistent social comunitar și Zinaida Diaconu, Primar s. Chetriș