Tudor Enachi, șef DASPF Calărași

Întrebarea ar fi următoarea: poate sau nu poate fi măsurată bunăstarea copilului, dar mai ales, cum putem stabili costurile acesteia? Consider că  este imposibil. Bunăstarea copilului, indiferent de etnie, potențial, statut socio-economic o putem aprecia doar ca fiind asigurată sau ignorată. Am spus şi reiterez: nu măsurăm bunăstarea copilului în bani – o putem măsura în relații, în receptivitatea și angajamentul factorului uman, în atitudinea celor responsabili față de copil și familie și, în cazul în care reușim (cât de cât) să schimbăm atitudinea la nivel de comunitate față de copil, e clar că și familia în care există o situație de risc va înțelege că nu este lăsată singură, în voia sorții. Problema familiei nu este doar problema ei personală. Până la urmă, este problema, mai mult sau mai puțin, a întregii comunități.

Ziceam mai sus că bunăstarea nu poate fi măsurată în bani, dar avem, în schimb, indicatori de bunăstare care pot servi drept puncte de reper pentru profesioniști, cei care satisfac necesitățile copilului la nivelul celor mai importante domenii pentru creșterea și dezvoltarea sa armonioasă: siguranța, sănătatea, realizarea, activismul, respectul, responsabilitatea, incluziunea și îngrijirea cu afecțiune.  

Acești indicatori reprezintă un instrument de măsurare a bunăstării, care, cu siguranță, vor da rezultate pozitive în timp. Nu putem vorbi despre o creștere bruscă a bunăstării, dar dacă sunt înregistrate cazuri pozitive și dacă observăm schimbări spre bine într-o familie, deja este un succes, iar dacă părintele mai știe și unde trebuie să se adreseze, aceasta deja este o realizare.

Un club al tinerelor mame care nu este o formalitate

În ceea ce privește schimbul de experiență la capitolul factori protectori ai familiei, în raionul Călărași avem o astfel de practică. Acum câțiva ani, din inițiativa unui grup de mame din s. Temeleuți și cu susținerea asistentului social comunitar din localitatea dată, a fost creat un club al tinerelor mame. În cadrul acestuia, mamele se întâlnesc periodic și discută diverse subiecte despre relația copil - mamă, educația copilului, sănătatea acestuia, etc. Prin crearea acestui grup, la nivel de comunitate s-a format o echipă de lideri și promotori ai politicilor de protecție și de prevenire a situațiilor de risc. Această experiență, cred eu, ar putea fi preluată cu ușurință și de alte comunități din țară.

Care este, de fapt, ideea lansată de AO ”Parteneriate pentru fiecare copil” prin promovarea Modelului Național de Practici

Revenind la importanța domeniilor de bunăstare a copilului, menționate mai sus și a factorilor protectori ai familiei, ca abordări unificate într-un Model Național de Practici, implementarea acestora în țara noastră va contribui la prevenirea situațiilor de risc pentru copil și familie și, în final, vor contribui la diminuarea consecințelor care solicită un efort uman și material mult mai mare.

Dar să nu ne axăm doar pe forma de prevenire umană și materială, ci să vedem care ar fi impactul asupra societății, per ansamblu. Iată de ce ținem să accentuăm ideea lansată de AO ”Parteneriate pentru fiecare copil”, în special pe segmentul de prevenire, prin serviciile promovate (cum este Serviciul de sprijin familial), prin programele de activitate cu părinții copiilor care se confruntă cu anumite probleme, de exemplu, consumul de alcool – toate în comun, urmăresc un singur scop – de a asigura, în funcție de mediu și de factorul uman, prevenirea situațiilor de risc. Este o onoare și un avantaj pentru raionul Călărași să-i avem  parteneri de colaborare pe cei care formează echipa ”Parteneriate pentru fiecare copil”.

Care este, de fapt, conținutul de idei al Modelului Național de Practici

Modelul Național de Practici include niște valori, conținuturi care poate că din anumite considerente, în anumite împrejurări au fost lăsate în umbră, au fost transferate de la un practician la altul – „asta e doar problema polițistului”, „e problema școlii”, „asta e problema medicului” – și, în final, problema rămânea doar a familiei, doar a copilului, fără a primi un răspuns, suport și sprijin. Astfel, familia, de la o problemă mică trece la alta, la a treia mai complicată și este înghițită de acea dificultate, fără a reuși să găsească punctul de sprijin care să o ajute să depășească situația de risc.

Populația Republicii Moldova ar avea de câștigat, la sigur, de pe urma promovării  valorilor care nu aduc daună copilului și familiei, ci doar beneficii. 

Care ar fi riscurile unei intervenții târzii?

Este scoaterea copilului din familia biologică. Plasarea lui într-un serviciu specializat, care, comparativ cu serviciul de sprijin familial primar și secundar (monetar) este mult mai costisitor și nu este exclus cu consecințe, nu totalmente pozitive asupra stării psiho-emoționale a copilului.